Ce am stabilit. Cine continuă. Ce urmează.

Rulează în producție și e board-ul pe care ne conducem firma. Cifrele: 566 de commituri, ultimul pe 4 septembrie 2026; 81 de migrări care construiesc 90 de tabele; 171 de politici de acces la nivel de rând; 563 de cazuri de test automate în 38 de fișiere; 21 de rutine programate pe server plus 9 bucle în proces; 14 unelte MCP; 35 de endpointuri pe colector. Ce nu e: un serviciu cu autoservire. Nu există un buton prin care o echipă din afară să-l pornească singură — se instalează.

Nu, și restricția e în baza de date, nu în interfață. O funcție de tip gardă împiedică un agent să închidă o sarcină, iar orice scriere care închide una trebuie să declare actorul; dacă actorul nu poate fi stabilit, cererea e refuzată. Merită spus și de ce regula arată așa: prima variantă identifica actorul printr-o funcție care întorcea gol pentru un serviciu automat, deci nu se aplica nicăieri. Un audit propriu a găsit-o, iar migrarea care a reparat-o explică în comentariu exact ce nu funcționa.

Real, cu cod și cu rutină programată: Telegram (bot propriu, ascultare permanentă, transcrierea mesajelor vocale), patru căsuțe de mail — trei Gmail și una Microsoft 365 — citite doar, Google Calendar, apeluri telefonice prin trunchi SIP, Obsidian, LinkedIn, plus sesiuni de lucru și activitate git citite de pe calculatorul persoanei. Modelele trec printr-un gateway propriu compatibil OpenAI; motorul de execuție al agenților merge pe OpenRouter. Ce NU e conectat, deși pagina noastră de integrări le afișează: Slack, GitHub, Jira, Notion, Figma, Zapier, Dropbox, Google Drive, Microsoft Teams, GitLab, Outlook. Am căutat în cod și nu există nicio linie pentru niciunul. Pagina aceea e o grilă de marketing și trebuie corectată.

Nu, în ciuda numelui unui ecran din aplicație. Ecranul respectiv e de fapt împerecherea unui dispozitiv prin cod QR, în stilul cu care lumea e obișnuită de la WhatsApp Web — de acolo vine numele. Nu există niciun apel către vreun API WhatsApp. Mai mult: fluxul acela e nefolosit, iar tabelele lui sunt goale, lucru pe care îl constată chiar migrarea care le-a revizuit permisiunile.

Partea utilă nu e că avem politici de acces, ci că le-am găsit găurile și le-am reparat una câte una, fiecare migrare explicând ce nu funcționa. Un audit propriu din august a descoperit că toate cele trei garduri pentru agenți erau inerte. O altă gardă se dovedise fail-open — verificarea era sărită complet, nu respinsă — și a fost inversată să eșueze închis. A treia problemă era subtilă și generală: în Postgres o funcție nouă e executabilă implicit de toată lumea, deci acordarea explicită de drepturi nu restrângea nimic; s-a verificat pe producție că o cheie anonimă ajungea în corpul funcției, apoi s-a revocat dreptul implicit. La nivel de depozit, o gardă respinge împingerile directe pe ramura principală și blochează fișierele de secrete, pentru că un depozit privat pe cont personal nu poate avea protecție de ramură din partea GitHub.

Trei lucruri pe care preferăm să le spunem. Tipurile generate pentru baza de date sunt vechi din ianuarie și conțin tabele dintr-un proiect complet nereferitor, ceea ce a forțat 101 conversii de tip forțate în 26 de fișiere — funcționează, dar pierde verificarea la compilare exact acolo unde ar folosi. Verificatorul de stil raportează 161 de erori moștenite și nu blochează livrarea. Și 36 de teste sunt sărite în integrarea continuă pentru că au nevoie de o cheie de model care nu există acolo. Niciunul nu oprește produsul; toate trei sunt datorie reală.

Prin rsync, nu container: interfața ajunge într-un director static servit de nginx, colectorul și serverul MCP rulează ca servicii systemd. Integrarea continuă rulează testele și construiește; livrarea pornește doar dacă acelea au trecut pe ramura principală, printr-un executor propriu care are voie să ruleze exact două scripturi și nimic altceva. Fiecare acțiune externă din pipeline e fixată pe amprenta ei completă, nu pe o etichetă, după compromiterea unei acțiuni populare în martie 2026. Verificarea de sănătate citește ce pachet referă pagina servită și derulează înapoi dacă nu e cel proaspăt — regulă scrisă după un incident real din 3 septembrie 2026. Migrările de bază de date rămân manuale, deliberat.