Soluții · Servicii financiare

SEO, GEO & AEO pentru servicii financiare.

Conținut și structură pe care oamenii și sistemele de căutare le pot înțelege. Pagina de față pune mecanica serviciului lângă regulile care se aplică în servicii financiare — fără să pretindă un proiect pe care nu l-am făcut.

Discută scenariul tău

Punctul de plecare

Cum arată servicii financiare înainte de orice software

Într-o companie de servicii financiare din Republica Moldova, primul lucru care se întâmplă la un contact nou nu are legătură cu banii. Are legătură cu întrebarea „cine ești”. Legea cere ca identitatea clientului să fie stabilită și verificată în baza actelor de identitate și a unor surse credibile și independente, înainte de inițierea relației de afaceri. Consecința pentru orice canal digital e structurală, nu cosmetică: conversația se rupe în două. O parte se poate purta cu oricine — condiții, documente necesare, procedură, program. Cealaltă parte nu poate începe înainte ca identificarea să fie făcută, iar linia dintre ele trebuie să fie în cod, nu în instrucțiunile date operatorului.

Al doilea lucru care surprinde pe cine construiește software aici e că, în acest domeniu, a fi util nu înseamnă a explica. Când măsurile de precauție nu pot fi îndeplinite, entitatea are dreptul să nu explice clientului motivul refuzului. Iar dacă a fost transmisă o raportare către Serviciul Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor, divulgarea acestui fapt către client sau către terți e interzisă. Un asistent automat construit pe reflexul obișnuit din comerț — „îmi pare rău, cererea a fost respinsă pentru că…” — nu e un asistent mai prietenos, e o problemă juridică. Regula asta trebuie să existe ca limită tehnică a sistemului, nu ca sfat în prompt.

Datele stau, în practică, în mai multe locuri simultan: sistemul de evidență în care se ține relația de afaceri, dosarul pe hârtie, o căsuță de e-mail, un mesager pe care clientul a trimis o poză cu buletinul, și un tabel pe care îl ține cineva din operațiuni. Dosarul pe hârtie nu e conservatorism: legea spune explicit că datele se păstrează cinci ani pe suport de hârtie și, ulterior, până la cinci ani în format electronic, iar la expirare se nimicesc. Fiecare trecere a acelorași date de identificare dintr-un loc în altul e o copie în plus care intră sub același termen și sub aceeași obligație de securitate.

A treia realitate e cea a deciziei. Aprobarea sau respingerea unei cereri de finanțare produce efecte juridice pentru om. Când o astfel de decizie e luată exclusiv automat, persoana are dreptul să nu-i fie aplicată, iar acolo unde e permisă — de exemplu pentru încheierea unui contract — operatorul trebuie să asigure cel puțin dreptul la intervenție umană, la exprimarea punctului de vedere și la contestare. Practic: un model poate pregăti, poate încadra, poate semnala. Momentul în care rezultatul lui devine decizie trebuie să treacă printr-un om numit, iar trecerea aceea trebuie să lase urmă.

În sfârșit, cine supraveghează. Banca Națională a Moldovei are, pe pagina proprie, secțiuni distincte de supraveghere pentru bănci, pentru creditarea nebancară, pentru asigurări și pentru sistemul de plăți, și publică sancțiunile aplicate organizațiilor de creditare nebancară, asociațiilor de economii și împrumut, entităților de schimb valutar și birourilor istoriilor de credit. Pentru partea de prevenire a spălării banilor, autoritatea e Serviciul Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor. Pentru datele personale, Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal. Sunt trei autorități diferite, cu trei logici diferite, iar un sistem informatic le atinge pe toate în același flux.

Fișierul tabelar și cele cinci verificări

Regulile

Ce se aplică în servicii financiare, cu articolul din care vine

Fiecare regulă de mai jos poartă actul normativ care o impune. Verificarea nu cere să ne crezi pe cuvânt.

Identificarea clientului e o condiție de intrare, nu un pas de formular

Măsurile de precauție se aplică până la inițierea relațiilor de afaceri și cuprind identificarea și verificarea identității clientului în baza actelor de identitate și a unor documente, date sau informații obținute dintr-o sursă credibilă și independentă, identificarea beneficiarului efectiv, înțelegerea scopului relației și monitorizarea continuă. Dacă aceste cerințe nu pot fi îndeplinite, entitatea e obligată să nu efectueze operațiunea și să nu stabilească relația. Într-un produs digital asta înseamnă că starea „neidentificat” trebuie să blocheze funcții, nu doar să afișeze un mesaj.

SursaLegea nr. 308/2017 cu privire la prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, art. 5 alin. (1)–(3)

Refuzul nu se explică, iar raportarea nu se divulgă

Când nu se poate conforma cerințelor de precauție, entitatea raportoare e în drept să nu explice clientului motivul refuzului. Separat, până la expirarea termenelor de păstrare, entitatea, angajații și reprezentanții ei sunt obligați să nu divulge clienților sau terților datele despre transmiterea informațiilor către Serviciul Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor ori despre analizele efectuate. Orice text generat automat care „ajută clientul să înțeleagă” trebuie să treacă pe lângă aceste două reguli, cu răspunsuri predefinite, nu improvizate.

SursaLegea nr. 308/2017, art. 5 alin. (3) și art. 12 alin. (1)

Termenul de păstrare e cinci ani și e scris în lege, nu ales de operator

Entitățile raportoare păstrează cinci ani de la terminarea relației de afaceri toate datele aferente activităților și tranzacțiilor, iar datele trebuie să fie suficiente pentru a permite reconstituirea fiecărei tranzacții astfel încât să servească drept probă. Documentele și informațiile despre clienți și beneficiari efectivi, inclusiv copiile actelor de identitate, arhiva conturilor și corespondența de afaceri se păstrează pe durata relației și cinci ani după. Datele se păstrează cinci ani pe hârtie și, ulterior, până la cinci ani în format electronic, iar la expirare se nimicesc.

SursaLegea nr. 308/2017, art. 9 alin. (1), (2), (6) și (7)

O cerere de ștergere nu desființează o obligație legală de păstrare

Dreptul la ștergere nu se aplică în măsura în care prelucrarea e necesară pentru respectarea unei obligații legale care prevede prelucrarea, ori pentru stabilirea, exercitarea sau apărarea unui drept într-o procedură administrativă, judiciară sau extrajudiciară. Într-un sistem financiar, asta înseamnă că butonul „șterge-mi datele” nu poate fi un `DELETE`: trebuie să știe ce cade sub termenul legal de păstrare și ce nu, iar diferența se stabilește cu juriștii instituției înainte de implementare, nu după prima cerere.

SursaLegea nr. 195/2024 privind protecția datelor cu caracter personal, art. 17 alin. (1) și alin. (3) lit. b) și e); Legea nr. 308/2017, art. 9

Decizia automată asupra unui om are nevoie de un om

Persoana vizată are dreptul de a nu fi supusă unei decizii bazate exclusiv pe prelucrarea automatizată, inclusiv pe crearea de profiluri, care produce efecte juridice sau o afectează similar într-o măsură semnificativă. Unde decizia e totuși permisă — necesară pentru încheierea sau executarea contractului, ori pe consimțământ explicit — operatorul trebuie să pună în aplicare cel puțin dreptul la intervenție umană, la exprimarea punctului de vedere și la contestarea deciziei. Aceste trei drepturi se traduc în ecrane și în urme în jurnal, nu într-un paragraf de politică.

SursaLegea nr. 195/2024, art. 22 alin. (1)–(3)

Numărul de identificare național are regim propriu

Prelucrarea unui număr de identificare național, inclusiv prin colectarea sau dezvăluirea documentelor care îl conțin, se face doar în situațiile de legalitate din art. 6 alin. (1). Când temeiul e interesul legitim, legea cere garanții numite: măsuri tehnice și organizatorice pentru reducerea la minimum a datelor și pentru securitate, termene de stocare stabilite în funcție de natura datelor și de scop, plus termene specifice de ștergere sau de revizuire, și instruirea periodică a persoanelor care prelucrează. Un formular care cere IDNP „ca să fim siguri” fără temei și fără termen încalcă exact aceste garanții.

SursaLegea nr. 195/2024, art. 53 alin. (1) și (2) lit. a)–c)

Mecanica

Ce face seo, geo & aeo, concret

Aceleași capabilități care stau pe pagina serviciului, unde fiecare are fișierul și linia din spate.

Parcurgem fiecare adresă, nu un eșantion

Cereri directe către fiecare adresă cunoscută, fără urmărirea redirecționărilor, cu cel mult șase cereri simultane ca să nu deranjăm serverul, și 23 de coloane per adresă: cod, adresă canonică, titlu, descriere, hreflang, numărul de blocuri de date structurate, volumul de text vizibil. Rezultatul e un fișier tabelar pe care îl predăm. La site-ul acesta: 249 de adrese, dintre care 244 răspund 200 și 5 redirecționează.

Adresa oficială a unei pagini, rezolvată o dată pentru tot site-ul

131 de pagini nu declarau nicio adresă canonică, iar 219 din 244 declarau pagina de start ca adresă de partajare — deci orice distribuire pe rețele arăta altă pagină. Ambele s-au reparat cu câte o declarație relativă în aranjamentul de bază, care se rezolvă pentru fiecare rută în parte. E o linie de cod în locul unei convenții pe care fiecare pagină nouă ar fi trebuit să și-o amintească singură.

Harta de site generată din date, verificată după publicare

Harta se construiește din sursele de conținut și trece printr-o deduplicare finală — la site-ul acesta, 147 de adrese, aceeași cifră în cod și în fișierul servit de producție. Un script rulat după publicare cade dacă harta pierde o pagină sau dacă apar variante de adresă care nu se deschid. Ce lipsește azi, spus ca lipsă: intrările nu poartă dată de ultimă modificare, iar 93 de adrese indexabile nu sunt încă incluse.

Adresele vechi primesc fiecare o decizie

La o restructurare, fiecare adresă existentă primește un verdict: rămâne, se redirecționează permanent sau dispare. La site-ul acesta au rezultat 43 de redirecționări în configurație. Verificate separat și lucrurile pe care nimeni nu le testează: saltul de la domeniul fără `www` la cel cu `www` e unul singur; adresa cu bară finală redirecționează corect; adresa scrisă cu majuscule întoarce 404, deci nu există duplicat de scriere.

Titluri, descrieri și conținut subțire, numărate

100 de titluri din 244 depășesc 60 de caractere, cel mai lung având 106 — riscul e trunchierea în rezultate. 33 de descrieri depășesc 160 de caractere, dar zero lipsesc. Mai serios: 65 de pagini împart o singură descriere generată din șablon, iar 30 dintre ele diferă între ele prin 240 de octeți în total. Median de text vizibil: 2.328 de caractere, cu 96 de pagini sub 2.000. Sunt cifre, nu impresii, și fiecare are o listă de adrese în spate.

Un analizor propriu, cu module și ponderi scrise în cod

Analizorul nostru are 16 module — pe pagină, performanță, hartă de site, securitate, accesibilitate, infrastructură de nume, informații de înregistrare a domeniului, legături externe, rețele sociale, stivă tehnică, poziții, cercetare de cuvinte-cheie, audit general — plus module de comparație: găsirea concurenților, diferența de cuvinte-cheie, diferența de conținut, repere. Scorul general e ponderat explicit în cod: performanță 0,20, SEO 0,20, pe pagină 0,15, securitate 0,15, răspunsuri directe 0,10, accesibilitate 0,10, social 0,10. Modulele care eșuează nu trag scorul în jos — ies din ponderare, ca un serviciu extern căzut să nu producă un raport fals.

Serviciul, în detaliu

Datele

Ce atinge orice sistem din industrie

Clasele de date pe care le are servicii financiare, cu temeiul păstrării acolo unde legea îl dă.

Datele de identificare ale clientului: Numele, actul de identitate și copiile lui, numărul de identificare național, datele de contact — tot ce servește la a stabili cine e persoana. Sunt colectate pentru că legea impune identificarea și verificarea identității, nu pentru că e comod să le avem. De aceea nu au ce căuta într-un canal de mesagerie generală: intră direct în sistemul care le păstrează sub termen.Păstrare: Pe durata activă a relației de afaceri și cinci ani după terminarea acesteia; cinci ani pe suport de hârtie și, ulterior, până la cinci ani în format electronic, după care se nimicesc.SursaLegea nr. 308/2017, art. 5 alin. (2) lit. a), art. 9 alin. (2) și (6)
Datele beneficiarului efectiv: Cine controlează în realitate clientul persoană juridică. Legea cere identificarea beneficiarului efectiv și măsuri bazate pe risc pentru verificarea identității lui, inclusiv măsuri rezonabile pentru a înțelege structura proprietății și structura de control. E o clasă separată pentru că oamenii din spatele unei firme nu sunt clienți și, totuși, datele lor personale ajung în dosar.Păstrare: Același termen ca dosarul clientului: durata relației plus cinci ani; cinci ani pe hârtie, apoi până la cinci ani electronic.SursaLegea nr. 308/2017, art. 5 alin. (2) lit. b), art. 9 alin. (2) și (6)
Datele de plată și evidența tranzacțiilor: Sumele, datele calendaristice, contrapartidele, conturile, descrierile operațiunilor. Nu sunt „date de identificare” — nu spun cine e omul — dar spun ce a făcut, iar legea cere ca evidența să fie suficientă pentru reconstituirea fiecărei activități sau tranzacții, în așa fel încât să poată servi drept probă într-o procedură. Practic: un sistem care rezumă și aruncă detaliul nu îndeplinește cerința; unul care păstrează tot, fără termen, o încalcă din partea cealaltă.Păstrare: Cinci ani de la terminarea relației de afaceri sau de la data tranzacțiilor ocazionale; la cererea Serviciului sau a organelor de supraveghere, termenul poate fi prelungit, dar nu mai mult de cinci ani.SursaLegea nr. 308/2017, art. 9 alin. (1) și (2)
Corespondența de afaceri și dosarul cererii: Mesajele, cererea, documentele încărcate, notele interne care motivează o decizie. Legea le numește explicit: arhiva conturilor și a documentelor primare, corespondența de afaceri, rezultatele analizelor și cercetărilor efectuate privind identificarea tranzacțiilor complexe și neordinare. Consecința pentru un canal de chat sau pentru un agent automat e că transcrierea nu e efemeră: dacă face parte din relația de afaceri, intră în aceeași arhivă și sub același termen.Păstrare: Durata relației de afaceri plus cinci ani, cu aceeași regulă de suport (hârtie, apoi electronic) și nimicire la expirare.SursaLegea nr. 308/2017, art. 9 alin. (2) și (6)
Jurnalul tehnic de acces și de audit: Cine s-a autentificat, ce a văzut, ce a modificat, de la ce adresă. Adresa IP e dată personală, deci jurnalul e o prelucrare în sine. Pentru partea care documentează o activitate sau o tranzacție, termenul legal de cinci ani se aplică; pentru restul, se aplică principiul limitării legate de stocare — datele se păstrează într-o formă care permite identificarea persoanei doar pe perioada necesară scopului. Nu am găsit un act care să fixeze un termen general pentru jurnalele tehnice ale unei entități financiare din Republica Moldova: termenul se stabilește motivat de operator și se scrie în evidența activităților de prelucrare.Păstrare: Neverificat ca termen general fixat prin lege. Se stabilește de operator, motivat, și se declară în evidența activităților de prelucrare (Legea nr. 195/2024, art. 30 alin. (1) lit. f)); pentru jurnalele care documentează tranzacții se aplică cei cinci ani din Legea nr. 308/2017, art. 9 alin. (1).SursaLegea nr. 195/2024, art. 5 alin. (1) lit. e) și art. 30 alin. (1) lit. f); Legea nr. 308/2017, art. 9 alin. (1)
Raportările către autoritate: Formularele speciale transmise Serviciului Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor și tot ce documentează faptul că au fost transmise. Clasa asta are o particularitate care schimbă arhitectura: existența ei nu poate fi dezvăluită clientului sau terților. Într-un sistem cu istoric vizibil clientului, urma raportării trebuie să fie într-o zonă separată, cu drepturi separate, nu doar ascunsă la nivel de interfață.Păstrare: Serviciul păstrează documentele și informațiile obținute în temeiul legii cinci ani. Pentru entitate, interdicția de divulgare durează până la expirarea termenelor de la art. 9 alin. (1) și (2).SursaLegea nr. 308/2017, art. 9 alin. (5) și art. 12 alin. (1)

Limbajul

Cuvintele pe care le folosesc oamenii de acolo

Un agent care spune „programare” unde industria spune altfel se aude imediat ca fiind străin. De aceea vocabularul intră în configurare, nu în glosarul de la final.

Entitate raportoare: Categoria de organizații cărora legea privind prevenirea spălării banilor le impune obligații — nu doar băncile. Cuvântul e important pentru că schimbă întrebarea de la „ce fel de firmă sunteți” la „intrați în lista de la art. 4 sau nu”, iar de răspunsul ăsta atârnă tot restul cerințelor.
Măsuri de precauție privind clienții: Traducerea locală a ceea ce se numește în engleză „customer due diligence”. Nu înseamnă „prudență”, înseamnă un set concret: identificare și verificare, identificarea beneficiarului efectiv, înțelegerea scopului relației, monitorizare continuă. Legea are trei intensități: simplificată, obișnuită, sporită.
Beneficiar efectiv: Persoana fizică ce controlează în realitate un client persoană juridică. E o noțiune de conformitate, nu de contabilitate, și e sursa celor mai multe blocaje într-o preluare de client: firma se identifică ușor, oamenii din spatele ei nu.
Relație de afaceri și tranzacție ocazională: Două regimuri diferite. Relația de afaceri e continuă și declanșează monitorizare permanentă; tranzacția ocazională e punctuală și declanșează precauție peste anumite praguri valorice fixate în lege. Un produs digital care nu face distincția asta va cere ori prea mult, ori prea puțin.
Persoană expusă politic: Client care, prin funcția deținută, cade sub un regim de precauție sporită. Lista funcțiilor publice importante la nivel național care determină această calitate e aprobată prin ordin al Serviciului Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor — deci e o listă care se schimbă și trebuie tratată ca dată de referință actualizabilă, nu ca text în cod.
Formular special: Modalitatea prin care activitățile sau tranzacțiile care cad sub incidența legii se raportează Serviciului. Modul de completare și transmitere e stabilit printr-o metodologie publicată de Serviciu. Pentru un sistem informatic e relevant că raportarea are format impus, nu liber.
IDNP: Numărul de identificare de stat al persoanei fizice. În vorbirea curentă e „codul personal”, dar în textul legii privind protecția datelor e „număr de identificare național” și are un articol propriu, cu garanții proprii. Un agent care cere IDNP fără să știe temeiul îl cere ilegal.
Date de identificare față de date de plată: Prima categorie spune cine e omul — nume, act de identitate, IDNP. A doua spune ce a făcut — sume, date, contrapartide, conturi. Se amestecă în același dosar, dar au scopuri diferite, servesc probe diferite și, în practică, ar trebui să aibă drepturi de acces diferite. Cine le tratează ca pe un singur câmp „date client” pierde exact separarea care face sistemul apărabil.

Unde se strică

Ce merge prost când servicii financiare se digitalizează în grabă

Asistentul politicos care explică refuzul

Reflexul preluat din comerțul online — spune-i clientului de ce nu a mers, ca să nu plece supărat — e exact comportamentul pe care legea îl restrânge aici. Mecanismul prin care se strică: modelul primește ca instrucțiune „fii util și transparent”, primește în context motivul tehnic al respingerii, și îl reformulează frumos. Nimic din lanțul ăsta nu e o eroare de model; e o eroare de arhitectură. Reparația e ca motivul să nu ajungă niciodată în contextul din care se generează răspunsul către client.

Identificarea făcută în canalul greșit

Poza cu buletinul trimisă pe un mesager, ca să meargă mai repede, produce o copie a unui act de identitate într-un sistem care nu are termen de păstrare, nu are jurnal de acces și nu e al vostru. Copia aceea intră totuși sub obligația de păstrare și de securitate, pentru că datele rămân ale clientului indiferent unde au ajuns. Sistemele care merg bine în acest domeniu tratează încărcarea documentului ca pe o operațiune cu poartă proprie, nu ca pe un atașament.

Butonul de ștergere care nu știe ce nu are voie să șteargă

Dreptul la ștergere există și trebuie onorat în termen. Dar el nu se aplică unde prelucrarea e necesară pentru respectarea unei obligații legale sau pentru apărarea unui drept într-o procedură. Într-un sistem financiar, o implementare naivă face una din două greșeli: ori șterge ce trebuia păstrat cinci ani, ori refuză în bloc orice cerere și pierde termenul legal de răspuns. Ambele se evită printr-o hartă a datelor făcută înainte, în care fiecare tabelă are scris temeiul și termenul.

Scorul de încredere confundat cu o decizie

Un model care întoarce o probabilitate întoarce părerea lui despre el însuși, nu o măsurătoare a corectitudinii. Când numărul acela ajunge într-un ecran lângă cuvântul „aprobat”, oamenii încep să-l trateze ca pe o decizie, iar sistemul devine, de facto, unul care decide automat asupra unei persoane — cu toate obligațiile care vin la pachet. Diferența se păstrează prin proiectare: ieșirea modelului merge într-o listă de lucru, nu într-un câmp de rezultat.

Jurnalul fără termen

Jurnalele se scriu ușor și se uită complet. Peste doi ani conțin adrese IP, identificatori de sesiune și fragmente de date de client, într-un volum pe care nimeni nu l-a evaluat vreodată. Principiul limitării legate de stocare cere ca datele să fie păstrate într-o formă care permite identificarea doar cât e necesar scopului, iar evidența activităților de prelucrare cere, dacă e posibil, termenele-limită preconizate pentru ștergere. Un termen scris o dată, ca sarcină programată, rezolvă amândouă cerințele; un termen scris doar în politică nu rezolvă niciuna.

Întrebări

Ce întreabă cineva din servicii financiare înainte să cumpere software

Poate un agent automat să spună clientului de ce i-a fost respinsă cererea?

Nu, și nu e o alegere de ton. Când măsurile de precauție nu pot fi îndeplinite, entitatea e în drept să nu explice clientului motivul refuzului, iar dacă a fost transmisă o raportare către Serviciu, divulgarea acestui fapt e interzisă. În practică asta înseamnă un set închis de răspunsuri pentru refuz, scrise de juriștii instituției, pe care sistemul le poate alege — nu un model care formulează liber.

Poate un sistem să aprobe singur o cerere?

Legea dă persoanei dreptul de a nu fi supusă unei decizii bazate exclusiv pe prelucrare automatizată care produce efecte juridice. Acolo unde decizia automată e permisă, operatorul trebuie să asigure cel puțin intervenția umană, exprimarea punctului de vedere și contestarea. Noi construim mecanica prin care cererea circulă, se documentează și lasă urmă; pragurile, regulile și aprobarea aparțin instituției autorizate.

Ne dați consultanță financiară sau recomandări de produs pentru client?

Nu. Nu oferim consultanță financiară sau de investiții și nu construim sisteme care o dau în numele vostru. Nu e o limitare pe care o vom ridica într-o versiune viitoare: e o activitate cu regim propriu, care nu ține de ce facem noi. Ce putem construi e traseul prin care o întrebare ajunge la persoana autorizată din instituția voastră, cu datele deja structurate.

Cât timp trebuie să pot arăta o conversație purtată în canalul digital?

Depinde dacă face parte din relația de afaceri. Legea numește explicit corespondența de afaceri printre documentele care se păstrează pe durata relației și cinci ani după. Deci întrebarea corectă înainte de a alege un canal de chat nu e „ce SLA are”, ci „pot să scot din el, peste patru ani, exact schimbul de mesaje cu clientul X, într-o formă care ține ca probă”.

Ne trebuie o evaluare de impact înainte să pornim ceva automat pe cereri?

Evaluarea de impact se impune în special în cazul unei evaluări sistematice și cuprinzătoare a aspectelor personale, bazată pe prelucrare automată, inclusiv creare de profiluri, care stă la baza unor decizii cu efecte juridice asupra persoanei. Un flux automat de triere a cererilor de finanțare intră fix în această descriere. Centrul aprobă și publică lista tipurilor de operațiuni care fac obiectul cerinței, deci lista trebuie verificată la momentul proiectului, nu presupusă.

Ne trebuie responsabil cu protecția datelor?

Obligația apare când activitățile principale constau în monitorizare periodică și sistematică pe scară largă a persoanelor vizate, sau în prelucrarea pe scară largă a categoriilor speciale de date ori a datelor privind condamnări penale. Pentru o entitate financiară privată, răspunsul nu e automat „da” — depinde de ce faceți efectiv și pe ce scară. Dacă responsabilul e desemnat, datele lui de contact se publică și se comunică Centrului.

Nu avem 250 de angajați. Scăpăm de evidența activităților de prelucrare?

Aproape sigur nu. Scutirea pentru sub 250 de angajați cade dacă prelucrarea e susceptibilă să genereze un risc pentru drepturi și libertăți, dacă prelucrarea nu e ocazională, sau dacă include categorii speciale de date ori date privind condamnări penale. O activitate financiară cu clienți permanenți nu e ocazională, deci excepția nu se aplică. Evidența cere, între altele, termenele-limită preconizate pentru ștergerea diferitelor categorii de date — adică exact discuția pe care o purtăm oricum la proiectare.

Unde ajung datele dacă folosim un model de limbaj?

Asta se stabilește în scris înainte de a scrie prima linie de cod: ce câmpuri au voie să iasă din rețeaua voastră, către ce furnizor, pe ce temei și pentru cât timp. Regula practică pe care o aplicăm e că datele de identificare și numărul de identificare național nu pleacă; ce pleacă, dacă pleacă ceva, e minimul necesar pentru sarcina cerută. Dacă răspunsul la această întrebare nu poate fi dat înainte, proiectul nu începe — e singurul punct care nu se poate repara ulterior.

Cine ne poate controla pe partea asta?

Trei autorități diferite, în trei logici diferite. Banca Națională a Moldovei, care are pe pagina proprie secțiuni distincte de supraveghere pentru bănci, creditare nebancară, asigurări și sistemul de plăți, și care publică sancțiunile aplicate organizațiilor de creditare nebancară, asociațiilor de economii și împrumut, entităților de schimb valutar și birourilor istoriilor de credit. Serviciul Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor, pentru partea de prevenire. Și Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal, pentru datele personale. Un singur flux de cerere le atinge pe toate trei.

Ce nu putem susțineNu oferim consultanță financiară sau de investiții, în nicio formă, și nu construim sisteme care să o ofere în numele clientului — nu e o limitare temporară, e o activitate care nu ține de noi. Nu suntem entitate raportoare și nu ne asumăm obligațiile de conformitate ale instituției: nu evaluăm solicitanți, nu stabilim praguri, nu decidem cine e persoană expusă politic. Nu deținem nicio licență, autorizație sau notificare de la Banca Națională a Moldovei și nu figurăm în niciun registru al ei. Nu avem certificare de securitate a datelor de card și nu declarăm conformitate cu vreun standard de industrie pe care nu îl putem arăta cu un document. Nu am publicat rezultate proprii pe această industrie și nu putem cita nume de client. Iar dacă ni se cere o cifră de piață — creștere, volum, cotă — răspunsul e că nu o avem verificată pentru Republica Moldova și nu o inventăm.

Serviciul, în detaliu Ce am construit efectiv Toate scenariile

Serviciul, aplicatNu am livrat încă exact această combinație. Ce ai citit mai sus e mecanica serviciului nostru, verificabilă pe pagina lui, pusă lângă regulile care guvernează servicii financiare — fiecare cu articolul din care vine. Ce am construit efectiv stă pe pagina serviciului și în portofoliu.

Surse 11 surse · verificate pe 2026-09-07

Ce ai vrea să funcționeze mai bine?

Povestește-ne despre procesul tău. Împreună stabilim ce merită construit, ce putem conecta și cum verificăm rezultatul.

Hai să discutăm